Vreau să fiu solidar cu Besciu şi Umbrărescu

Mi-a fost greaţă chiar, să mai comentez, şi eu, aberantele măsuri de ieşire din criză scremute de cuplul de comici tragici, Pinguinul şi Matrozul. toate învârtindu-se în jurul ideii de solidaritate. Să fim solidari, de la cel cu venitul minim până la cel cu Veyron la poartă. În ciuda evidentului stalinism al măsurilor de austeritate propuse, ipocrizia şi făţărnicia celor doi, nenumiţi, mai sus, ascunde cu bună ştiinţă o sursă de economisire la bugetul de stat: achiziţiile şi lucrările publice. Doar un cretin sau un răuvoitor nu poate observa că din asfaltări, de exemplu, s-au făcut averi colosale în ultimii trei-patru-cinci ani. iar dimensiunea averilor este direct proporţională cu dimensiunea facturilor achitate de stat şi implicit de noi. Cum ar putea cineva să spună că devizele sunt reale şi asigură doar un profit decent când unul dintre regii asfaltului îşi autoturism de un milion de euro iar altul îşi face un ranch mai ceva ca în Dallas. este clar faptul cp statul plăteşte acestora bani mai mulţi decât sunt ei în stare să cheltuie. Şi atunci de ce să tăiem pensiile şi să nu tăiem adaosurile? Probabil pentru simplul fapt că pensiile sunt prea mici pentru a fi împărţite cu cei care le plătesc.
PS. Săptămâna trecută a început decopertarea şi bneînţeles reasfaltarea Pieţei Unirii. pe utilaje scrie Eurocontruct...Pot şi eu să mă solidarizez cu Besciu la această lucrare? Apropos de austeritate: da' contractu', cât e contractu'?