Plansul pentru Sov sau pupatul papucului

Imi pun intrebarea fireasca, in indignarea formatorilor de opinie ce conteaza mai mult? Calitatea adversarului lui Basescu sau dimensiunea conturilor lui? Nu cumva este vorba de o atitudine pur balcanica care sa le permita sa spuna, dupa ce impricinatul este eliberat, "sefu'! Si eu v-am luat apararea, saru' mana!" De ce nu plang si de mila soferului retinut? De ce nu se intreaba nimeni daca amaratul o avea pe cineva sa-i aduca un pachet sau o pereche de chiloti curati? Cu riscul de a plictisi o sa va relatez o intamplare, oarecum similara.
Prin anul 2002, cred, in Libertatea s-au publicat pe doua pagini extrase din "Dictionarul Gay" al lui Lionel Povert. Un fel de enciclopedie a tuturor personalitatilor care ar fi fost "pe invers". In afara de Traian Basescu erau cam toti acolo. Chiar ne miram cum de lipsim noi. O porcarie de carte care te ducea la ideea ca numai oamenii marunti nu gusta placerea pidosnica. In fine, publicam si noi numele mai cunoscute. Printre acestia Kemal Ataturk...Eiiii...ce a iesit de aici. A doua zi ni s-au blocat faxurile...Curgeau mesaje de protest din partea patronilor firmelor turcesti. Unele scrise chiar in turca...altii au venit direct cu ele la redactie, in dublu exemplar, si au cerut numar de ordine sau semnatura de primire pe exemplarul care ramanea la ei. Am primit si amenintari cu bomba...De ce toate astea? Pentru ca in Turcia memoria lui Ataturk este protejata atat prin Constitutie cat si prin legea penala. Si constituie infractiune chiar si atitudinea pasiva in fata unei atingeri aduse personalitatii "Parintelui". Iar turcii din Romania vroiau sa se puna la adapost, in cazul in care cineva de la Ministerul Informatiilor Turc sau cel al Apararii i-ar fi intrebat daca au luat atitudine. "Sigur sefu' am protestat"...Unii mai de frica, altii mai din slugarnicie...Cam asa si cu Vantu. Daca li s-ar face tuturor revoltatilor o clisma am constata ca toti, sau aproape toti, inca mai digera ceea ce au mancat din banii lui SOV.